miercuri, 25 iulie 2007

10 moduri simple de a fi civilizat








SynergEtica va lansa in curand un proiect care ne-a devenit foarte drag. Este un proiect despre cum poti sa fi un cetatean civilizat si responsabil fara prea mare efort, fara sa te coste nimic! Una dintre ideile campaniei este de a realiza 10 desene foarte graitoare si foarte simple (vezi poza de mai sus) despre 10 moduri in care poti fi un bun cetatean. Iata cateva propuneri pe care le-am gasit noi. Cum vi se par?

INCREDERE

  • ajuta un om orb care trece strada
GRIJA
  • ridicatul oamenilor cazuti pe jos
  • sunat la urgenta atunci cand vezi ca cineva are o problema
RESPECT
  • respecta batranii care trec strada mai incet
  • sa nu stropesti oamenii din masina cand ploua
  • sa nu sari peste coada de la metrou sau orice alt mijloc de transport in comun
  • sa nu parchezi pe locurile de handicapati
  • sa lasi batranii/femeile gravide sa stea jos in autobuz
  • sa inchizi mobilul la teatru/film, spital, etc
  • sa nu claxonezi fara motiv
  • sa nu asculti muzica la maxim la telefon, fara casti
CETATENIE
  • sa respecti vecinii
  • sa nu arunci gunoaie pe jos
  • sa cumperi abonament/bilet pt autobuz
  • sa nu rupi florile in parc/sa nu scrii numele pe copaci
  • sa nu scuipi pe jos/sufli nasul (fara batista), sa nu urinezi la orice colt existent
CORECTITUDINE
  • sa duci ceva gasit la politie
RESPONSABILITATE
  • sa respecti semnele de circulatie in trafic
  • sa donezi sange

marți, 24 iulie 2007

Conditia eticii si Mizeria Romaneasca

De cateva zile sunt in Germania, la un prieten in sudul Bavariei. Nu e prima data cand sunt aici, si nu e nici prima data cand observ diferente intre tara noastra si Deutschland. Totusi acum le vad mai nuantate si am reusit sa ajung mai aproape de raspunsul la intrebarea carui fapt se datoreaza ele.

Cand ne gandim la Germania, ne gandim la o tara mai civilizata. Nu sunt de acord cu stigmatizarea estului, si nici nu imi e rusine ca vin din Romania. Si totusi este prea evident ca sa pot nega: este o tara mai civilizata. De exmeplu, cand cineva are bun simt nu trebuie sa ma mir- nu este "unul din specia accea pe cale de disparitie a oamenilor cu bun simt". Avand in vedere ca totul este curat si ingrijit, o pata de contrariu nu este nimic mai mult decat o rara eroare ce va fi cu siguranta remediata. Cand in Romania un loc este curat si ingrijit, nu este curat, ci "WOW, este curat!"

De ce aceasta diferenta?

Prostia? Romanii nu sunt prosti, stim cu totii ca sunt inteligenti- de multe ori ne mandrim cu faptul ca macar suntem mai inteligenti decat alte neamuri.

Banii- sigur sunt banii. Nemtii o duc mai bine decat noi, si deci pot fi mai civilizati si mai etici. Fals. Acum scriu dintr-un catun in care traiesc oameni de catun, care nu o duc mai bine sau mai rau decat cetateanul mediu roman. In plus in Germania este mult mai greu sa gasesti un loc de munca decat in Romania; taxele sunt mai mari. Colegii prietenului meu se incrunta la fel ca si mine de pretul berii intr-un bar si pretuiesc 10 centi la fel ca si mine. In plus a fi civilizat nu costa nimic. (Insa a nu fi civilizat costa enorm)

Si atunci ce poate sa fie? Voi scurta lista ipotezelor infirmate pentru a trece direct la subiect:

Educatia. Nimic surprinzator pana acum- inca nu cascati pentru ca exista o nuanta interesanta.

Nu este vorba despre faptul ca in Germania s-ar recita poezii la colt de strada, sau ca manelele nu ar avea succes aici, sau ca ar exista un interes pentru carti mai mare decat in Romania, sau macar ca scolile ar fi mai serioase.

Traind in secolul 21, victima directa a secolului 20, ambele culturi, cea romana si cea germana, au ca valoare suprema a individului fericirea. Nu ne intereseaza acum daca asta este o himera sau nu, ci cum este conceputa fericirea in cele doua locuri:

Romanul nu poate fi fericit decat daca este mai fericit decat vecinul sau, si toti stiu asta. Prin urmare viata romanului este o eterna lupta de a intrece vecinul in orice, tot sau macar ceva, si de a demonstra tuturor ca este mai grozav decat oricine.

Pentru german fericirea este treaba lui, si isi face un gard destul de mare pentru ca vecinii sa nu il deranjeze. Fiecare are viata sa si fericirile sale, moduri diferite care nu pot fi comparate. Prin urmare succesul si fericirea altora nu o ameninta pe a sa. Astfel viata germanului devine o munca pentru implinirea proprie.

Aceasta frenezie de fericire prin intrecere, si fericire care trebuie confirmata de ceilalti a dat nastere unor tipuri diverse de oameni:
cel care minte in continuu pe sine si pe altii despre fericirea sa
cel ce vrea putere pentru a putea impune cine este si cine nu este fericit
cel care iroseste toti banii pe simboluri ale fericirii
cel care se retrage intr-un turn de fildes
si probabil si alte tipuri (astept comentarii cu completari)

Comunismul ca societate colectivista, in care aproape doar distrugandu-i pe altii puteai trai este un factor in aceasta mentalitate. Dar daca ne amintim despre obsesia realizarii romanilor ca neam, care nu ne elibereaza de secole, ne dam seama ca otrava unei astfel de gandiri este mai adanca decat pare.

In timp ce in germania ceea ce face fiecare este treaba sa -de aici poate si "raceala" nemtilor- actiunile romanilor cauta mereu un scop care nu poate exista decat daca este observat si de altii. Romanii sunt canibali ai fericrii. Unii se forteaza sa renunte la aceasta proprietate, altii ii devoreaza pe cei din jur in plina zi, si majoritatea o fac fatis.

Nu este o coincidenta ca mitul dracula s-a nascut in Romania, in mintea unui strain. Nu atat ceata deasa a fost inspiratia, ci romanii insi. Daca Bram Stoker ar fi trait astazi, dracula ar fi fost robot. Dar tot ar fi observat ca numai romanul reuseste sa se considere fiinta eterna si superioara fata de fratii sai, si numai el se socoteste indreptatit sa le suga sangele altora. Numai el nu se vede in oglinda, si numai el prefera sa-i miroase gura a sange de fecioara in loc de usturoi.

Mizeria Romaneasca este una cu adevarat cumplita: ea nu consta in lipsa hranii, hainelor, igienei sau a unui acoperis. Fleacurile astea nu bantuie decat tarile africane si sud-americane, unele arabe si unele din asia. Sa nu uitam de Oceania. Mizeria Romaneasca consta in faptul ca de mici, noi romanii, suntem muscati de vampiri autohtoni si ajungem sa traim cu blestemul de a fi vampiri.

A fi vampir, si sa refuzi sa le sugi sangele altora, este mai monstruos si mai nefiresc decat sa mori de foame, cu pielea strapunsa de coaste. Este un lucru de care nu poti scapa, este un mod de a fi care te contrazice pe tine insuti, pe tine ca om. Odata ce ai inteles acest lucru nu poti decat sa incerci sa scapi printr-un epicurism intens, dar in final esti rapus de vidul tau interior. Astfel incat, traiesti vesnic cu o foame interioara care devoreaza- pe tine sau pe ceilalti.

miercuri, 11 iulie 2007

In baloane sa ne batem!

Ma simt oarecum ciudat sa scriu un post atat de lejer dupa cel al lui Deni, dar trebuie sa o spun!

Zilele trecute cochetam cu o idee nastrusnica: o mega-bataie cu baloane cu apa! In fine, poate acceptam si pistolase, pusti, etc, tot cu apa. Am supus ideea aprobarii membrilor SynergEtica si nu pot sa spun ca au sarit palariile in aer de entuziasm... :D Mi-au spus ca lipseste un motiv bun pentru care oamenii sa vina in mijlocul verii (si implicit al caldurii nebune care este afara) sa se racoareasca printr-un "dus" rece in aer liber!!!! Ce motiv mai bun iti trebuie?

Fie...am putea sa ne batem pentru mai multa relaxare in Bucuresti? Pentru expresie de sine? Alte idei?

Nu abandonez proiectul ...va tin la curent!

sâmbătă, 7 iulie 2007

Ura de aproape

Culturile sunt inainte de toate grupuri de oameni care impartasesc anumite valori, abia apoi vin cativa artisti care le reprezinta. Aceste valori sunt de exemplu: compasiunea, generozitatea, respectful fata de semen, si alte mere si pere. Daca ar fi asa cum pare, toate culturile ar fi identice: ele nu se contopesc in venerarea valorilor pozitive- acestea sunt un ambalaj lucios- culturile se diferentiaza in functie de restul culturilor pe care le urasc. Singurul lucru real si original al oricarui neam, este mixul de ura pe care o poarta altora.

Societatea nu m-a invatat decat doua lucruri. Primul -banal si care nu a impresionat niciodata pe nimeni- sa ascult porcii care conduc ferma Romania; al doilea: sa ii urasc pe toti cei care nu sunt romani, cu inima mea romaneasca. “Pe ciori sa le radem, pe bozgori sa-i schingium, pe rusi sa-i ia dracu, galbejitii sa stea naibii acasa.” Daca m-as fi nascut in alta parte ar fi diferit doar stilistica si modul de a ura: pe turci si rusi i-as fi urat nemteste, pe bosniaci i-as fi urat in croata, pe romani cu o inima de italian, pe americani i-as fi urat ca un afgan, si pe toti ca un francez.

Iar daca as fi fost un simplu animal m-ar fi distrus originea mea: tata este ungur, mama romanca, o buna parte din educatorii mei germani. Pe care dintre ei sa-l ucid primul? Si dupa ce am terminat cu toti sa ma sinucid in romana, maghiara sau germana? Cert este ca rezultatul ar fi fost acelasi: din toti ar fi curs sange rosu.

Am avut deci norocul sa-mi fie mereu usor sa-i vad pe toti ca oameni, si nu ca intruparea unei idiotenii abstracte nascocite de o minte natanga: nationalitatea, neamul, poporul.

Desi nu am discriminat niciodata pe nimeni sunt infectat cu virusul de a fi trait in societate: “You have a moderate preference for whites” a fost rezultatul unui test grozav gandit de psihologii de la Harvard. Nu numai ca sunt de acord cu acest rezultat -avand incredere in validitatea testului- dar stiu acest lucru. Si cand vad un rrom, stiu ca sunt in pericol. Insa nu simt acest lucru. Acesta este conflictul unui om etic. Altii stiu ca toti sunt oameni, dar simt ca rromii sunt altfel de oameni. Niste oameni carora le-ar rupe gatul daca ar fi sa se lase in voia simtamintelor.

Pentru a face saltul de la xenofobul latent la omul macinat de conditionarea sociala nu exista decat o singura cale: descoperirea. Descoperirea celuilalt prin exercitii de privire. Exploararea lui prin ganduri si fapte. Apoi vor veni si simtirile.

Iata un astfel de exercitiu:

Ultima data cand am venit in Bucuresti, era vorba ca stau doar doua zile, deci am fost echipat de parinti cu mancare numai pentru o luna. Asteptam autobuzul langa gara cu rucsacul meu usor, bucurandu-ma ca nu mai cheltui bani pe taxi, cand am observat un tigan (da, folosesc cuvantul acesta in dialogul meu interior fara valente negative) care umbla de la un om la altul. Inainte sa inteleg ceva, m-am trezit cu o mana bruna care imi tinea sub nas un billet galben: “Troleibuzul 66 pana la capat pentru tiruri. Bucuresti- Praga 59 E”. Acest lucu nu m-a ajutat sa pricep; abia cand l-am privit pe Gheorgy care gesticula am inteles: “Bulgarski(eu), niet Romanski(vorbesc)”. Era bulgar si voia sa stie daca 66-le venea acolo. I-am facut semn ca da. Mi-a multumit.

S-a asezat pe geanta, a scos un pachet de tigari, a scos ultima tigara si a aprins-o. S-a ridicat, a mers 10 metri si a aruncat pachetul gol la gunoi. S-a intors, s-a asezat.

-Esti in armata? A gesticulat el.

-Nu, am raspuns.

-Am doi copii.

-Felicitari.

-Ei sunt in Praga, mi-a aratat el pe hartie. “Sotia”, (stia acest cuvant in limba noastra) a murit. Ma duc sa-mi vad copii.

In limbaj nonverbal acest dialog dureaza mult. 66-le nu venise, desi eu stiam ca vine des. Am intrebat pe cineva: “Nu! De la Universitate puteti sa-l luati! Nu de aici!” mi-a spus o femeie. Va intreb ce m-am intrebat si eu: cum ii explici bulgarului cum se ajunge la Universitate? Si daca ii explici doar ca nu vine aici 66-le? Amintindu-mi de cum il alungau oamenii cu intrebarea lui simpla, m-am convins ca nu ar avea nici o sansa singur.

Hai dupa mine.

In timp ce asteptam metroul s-a prezentat, la fel si eu. Am gesticulat despre Tuica (alt cuvant pe care il stia), despre cat de impresionanta e statia, despre femei si despre multe lucruri pe care nu le-am inteles. Am cautat impreuna apa si ne-am mirat de faptul ca automatul nu functiona. Cu aspectul lui de taran brun si batran, din stiu eu ce pustiu bulgar, m-a facut sa ma simt un pic stingher in secolul meu. Ne-a salvat metroul. S-a mirat de cat de modern e. Eu i-am explicat pe foaia sa ca sunt din Brasov, el ca in ’43 a luptat pe front.

Pe drumul de la Gara de Nord la Universitate am ras in continuu cu Gheorghe-ul de peste Dunare. Ajunsi la Universitate mi-a facut complimente pentru cladirile impunatoare. Ultima problema a fost ca nici soferii din 66 nu stiau ce capat e ala pentru tiruri. Abia al 5-lea taximetrist a stiut. Am asteptat inca 10 minute 66-le, si mi-a facut cinste cu o gura de “Bulgarsky Tuica”. Mi-a aratat ca a venit peste Dunare cu barca. Apoi l-am salutat pe Gheorgy, el pe mine, si s-a imbarcat in urmatoarea faza din aventura sa.

As fi putut sa merg linistit acasa, fara sa ocolesc jumatate din Bucuresti, si as fi facut-o daca Gheorgy nu era un tigan din Bulgaria. Dar am ales, nu fara ezitari, sa il insotesc pe o bucata din drumul sau, pentru a imi demonstra mie ca am ce descoperi. Si asa a si fost. Am descoperit ca desi nu aveam o limba sau o cultura comuna, aveam amandoi un lucru comun: amandoi ne miram de lucrurile din jur si ne amuzam pe seama lor. Cu alte cuvinte amandoi eram oameni, si asta era toata baza care ne trebuia pentru acomunica si a ne simti bine. Nimeni nu este xenofob, insa oamenii se fac xenofobi prin alegerile lor.

Concluzia nu este atat de mult ca toti suntem oameni, si ca etniile sunt fictiuni, ci ca a fi etic nu este o joaca de copii, ci un conflict continuu intre ceea ce fiecare invata de la altii si ceea ce ii spune umanitatea din el. Sa faci diagrame Gantt, sa scrii cereri de finantare, si sa convingi oamenii sa te sprijine in actiuni care pot provoca rasul celor care s-au resemnat in nemernicie nu este mereu simplu, dar ceea ce este cu adevarat dificil este sa traiesti valorile pe care le-ai descoperit in tine, si sa indraznesti sa fi bun- sa fi tu. Si acest lucru este adevarat indiferent daca esti in SynergEtica sau nu. In final lupta pentru etica nu se da cu oamenii ci ininteriorul fiecaruia.

Dar, atunci cand reusesti sa iti depasesti conditia de Leming, nu mai esti acel animalut invidiat pentru modul in care ti-ai organizat platitudinea, ci esti un om in toata firea si te poti bucura de satisfactia de a nu fi roman, ungur, neamt, indian sau brazilian, ci un cineva construit de tine prin faptul ca te-ai creat in fiecare clipa intr-un fel in care crezi.