joi, 20 septembrie 2007

Etica - ultima libertate

Am citit recent o carte grozava- ba nu, cea mai grozava carte: Viktor Frankl - Man's search for meaning. Autorul este fondatorul celei de-a treia scoli de la Viena de psihologie (dupa Freud si Jung), fiind cel care a creat logoterapia, una dintre cele mai folosite terapii la ora actuala (mai ales in Europa). Cartea nu este insa una de psihologie; in ea el povesteste cum a creat aceasta terapie care se centreaza pe sensul din viata oamenilor.

Viktor Frankl a fost unul dintre cei condamnati, fara proces, la exterminare: a supravietuit in Auschwitz, Dachau si Bergen-Belsen. In tot acest timp s-a luptat pentru sine si pentru ceilalti in conditii extreme care astazi nu pot fi nici macar imaginate, si a dezvoltat o noua viziune pe baza careia a creat logoterapia.

Interesant si relevant pentru etica, sunt niste observatii pe care le face in carte. Majoritatea oamenilor considera ca etica este un lux, ca cine isi permite este etic, si atunci cand conditiile devin neprietenoase etica devine o amintire. Frankl povesteste cu emotie, cum, in conditiile in care oamenii sunt omorati si tratati cu o bestialitate oribila, cei care sunt etici raman etici, iar cei care nu sunt etici devin profund imorali. Chiar arata la un moment dat, ca in conditii extreme granita dintre cei etici si neetici devine o prapastie, si oricat de grava ar deveni situatia ea nu se sterge.

Autorul face si o analiza a situatiei detinutului dintr-un lagar: nu este considerat nici macar un obiect, daramite un om; primeste un polonic de zeama de zi; munceste din greu in frig; i se anuleaza identitatea; orice miscare a sa este controlata; poate fi oricand omorat.

Detinutilor li se ia totul: libertatea fizica, corpul, identitatea, viata, hrana, placerile vietii, somnul, zilele, tot. Dar un lucru nu li se poate lua: atitudinea fata de situatia lor. Aceasta este singura libertate reala a omului. In cele mai oribile conditii oamenii inca isi pot alege atitudinea, si aceasta poate fi una etica sau neetica. In final, cred ca aceasta este ceea ce face diferenta dintre oameni si animale.

marți, 18 septembrie 2007

Distractie si Diversitate: FAIR PLAY

Fundatia SynergEtica a construit pentru tine proiectul Fair Play, un program sportiv de educatie nonformala, sustinut de Tineret în Actiune.

Fair Play tocmai a intrat astazi pe ultima 100 de metri: de astazi cautam cei 32 de participanti (16 fete si 16 baieti) apartinand diferitelor comunitati culturale din Romania.

Daca ai intrat pe blog in urma anuntului pe care l-am trimis si ai intrebari despre proiect, te rugam sa ni le adresezi chiar aici. Iti vom raspunde in cel mai scurt timp!

Iata cateva informatii interesante:

Cine este SynergEtica?

SynergEtica este o fundatie tanara care sustine crearea unei societati prospere, unde integritatea, respectul si dreptatea sunt valori fundamentale ale identitatii sale. Pentru o descriere completa intra pe website-ul nostru oficial.

Ce este Korfball?

Un sport lansat in 1903 in Olanda de un profesor din Amsterdam. Este singurul sport de echipa ce se joaca pana la cele mai inalte nivele de echipe mixte: 4 barbati si 4 femei. Poti afla mai multe aici

Cat dureaza proiectul?

Proiectul va debuta la mijlocul lunii octombrie si va avea o durata de 6 luni

Ce se intampla exact?

Vor exista 2 antrenamente saptamanale de Korfball precedate de 40 minute de discutii si training-uri.

Cine poate participa?

Tineri intre 18-25 ani, din Bucureşti, care fac parte din una dintre comunitatile: maghiara, roma, ucraineana, germana, rusa, turca, tatareasca sau romana.

Imi place. Vreau sa aplic!

Nimic mai simplu. Trimite un e-mail cu CV-ul tau la adresa: denes.lenard@synergetica.ro pana pe luni, 24 septembrie.

duminică, 9 septembrie 2007

Despre voluntariat...

Dintr-un studiu al Autoritatii Nationale pentru Tineret, realizat in iulie anul acesta pe un esantion de 3072 persoane cu varsta intre 14-35 ani, am aflat, oarecum spre surprinderea mea, ca doar 7% dintre tineri au facut voluntariat vreodata intr-o organizatie. Stiam ca voluntariatul nu se numara printre "pasiunile" multora dar... doar 7%?! Tinerii spun ca nu sunt interesati sa se implice in astfel de activitati derulate de ONG-uri, fie nu au timp, fie nu cunosc astfel de organizatii ori ideea de a nu obtine niciun beneficiul ii face sa spuna "pas" unei oportunitati de a se implica.
Asta ma face sa-i apreciez tot mai mult pe cei care se implica fie ca e vorba de cateva ore pe luna sau ani intregi dedicati voluntariatului. Dar de ce se implica, de ce ne implicam? Pentru ca stim ca asa putem contribui la o schimbare, asa aratam ca ne pasa, asa aratam ca se poate si... da, facem ceea ce e corect.
In Romania, voluntariatul e inca o mare necunoscuta, dar asta nu-i opreste pe unii politicieni sa vorbeasca despre beneficiile muncii ne platite. La inceputul anului acesta, am nimerit la o conferinta, la care un politician vorbea despre cum un student ar trebui sa fie preocupat de voluntariat. Nu a spus ca asa poate ajuta, ca asta devine schimbarea pe care oricine o asteapta, sau ca poate invata lucruri pretioase. A spus ca prin voluntariat se pot obtine recomandari. Am zambit amar... eram "impresionata pana la lacrimi" de un om care vorbeste despre implicare, fara sa fi facut voluntariat vreodata in tinerete. Mi s-a parut o ipocrizie, si atat.
Poate ca nu intotdeauna o sa ma ridic la nivelul asteptarilor, poate o sa si gresesc destul de des, poate nu o sa stiu destule lucruri cat sa fiu de un real folos... dar daca eu cred intr-un lucru, intotdeauna voi oferi o mana de ajutor.

vineri, 7 septembrie 2007

Etica in relatiile umane

Exista etica in relatiile umane? Si daca da, ce reprezinta aceasta etica? Sa-ti tii promisiunea, sa fii integru, sa nu fi las? Si daca nu respecti aceste lucruri va trebui sa suporti consevintele, nu?
Daniel Goleman in cartea sa "Inteligenta emotionala" il citeaza pe Martin Hoffman care sustine ca radacinile moralitatii se afla in empatie, pentru ca ea ne face sa ne pese de potentialele victime si ca exista o legatura imediata intre empatie si altruism. Hoffman mai sustine ca ceea ce ii face pe oameni anumite principii morale este capacitatea de a fi empatic, faptul de a ne putea pune in locul altcuiva.
Recunosc ca nu am fost empatica si nici nu am respectat etica in multe dintre relatiile mele, iar acum suport consecintele. Oare sunt iremediabile?

marți, 4 septembrie 2007

Etica... si o viata mai buna

Zilele trecute vorbeam cu un bun amic despre un film pe care îl văzusem. Era vorba de un serial nu prea strălucit, dar din care reţinusem primele 5 minute, pentru că pe amândoi ne şocase acelaşi lucru. În jurul întrebării “what are you willing to do?” zburau sume mari de bani. Era vorba de un motivational speaker care argumenta cât de uşor e să faci bani, din moment ce iţi doreşti lucru acesta. La un moment dat s-a apropiat de o doamnă de vreo 50 de ani şi a întrebat-o cât câştigă pe an? I-a spus că e dispus să-i dubleze banii aceia dacă se va dezbrăca atunci şi acolo, în faţa a sute de oameni. Femeia a refuzat de fiecare data, indiferent de suma pe care i-o oferea cu o “generozitate” diabolică bărbatul. Ultima ofertă a fost de 2.000.000 $. Femeia a refuzat şi de data aceasta, chiar dacă era implorată de soţul ei, să se gândească la cum o astfel de sumă le poate schimba viaţa radical. Vorbitorul s-a intors către el si i-a spus că-i ofera 1.000.000 $ dacă o va dezbrăca în momentul acela. Asta a şi făcut... ajutat de alţii din sala, cărora le promisese câte o sută de dolari. Nu e un lucru nepărat rău să iţi doreşti să ajungi bogat, dar ce eşti dispus să faci pentru a ajunge la acest statut?

Fie că iţi doreşti faimă, bani sau iubirea cuiva, acea întrebare, “ce eşti dispus să faci pentru asta?” va rămâne în conştiinţa ta. Există oameni care nu şi-ar încălca principiile etice pentru nimic în lume, dar şi oameni pentru care scopul este mai important decât mijloacele. Se poate spune că, din moment ce ai atins un anumit obiectiv, călcându-ţi în picioare propriile valori, lucrul acesta va fi mai uşor de uitat...

Dar putem gasi fericirea, implinirea, fara sa respectam norme etice?