marți, 13 noiembrie 2007

Pac - Pac

De data asta vreau sa vorbesc despre jurnalism, si de ce in Romania este profund neetic: nu ma refer la spagi, nu ma refer la santajuri pentru a creste vanzarile de reclame, nu ma refer la minciuni publicate cu intentii dubioase, nu ma refer nici la "ordine" de la actionari. Jurnalismul in Romania este neetic in doua feluri- interdependente si nu una dependenta de alta.

Prima dimensiune a jurnalismului neetic am ilustrat-o deja prin cateva exemple. Inainte de a trece la a doua hai sa facem o mica excursie in modul in care concepem jurnalismul si jurnalistul.

Atereotipul jurnalistului este un tip/tipa cu personalitate puternica, dar mai retras/a in viata cotidiana, agresiv/a, impulsiv/a dar inteligent/a, gata sa conteste si sa scoata la lumina lucruri grave si conflicte latente. Jurnalistul/a lupta impotriva musamalizarii lucrurilor, impotriva puterii nelegitime, instalate prin clientelism, lupta si impotriva companiilor care distrug Romania pentru a imbogatii niste avari. Intalnim jurnalistul/a si cu bocanci, vesta antiglont, casca si baston de cauciuc in cartile despre comunicare in care este numit "gardian al societatii, al libertatii si al democratiei." Jurnalistul/a lupta- intr-un razboi.

"The first casualty of war is truth" a spus Hiram Johnson. Profilul pe care societatea romana o atribuie jurnalistului, si mai ales pe care sio atrbuie el insusi, distruge din start ceea ce ar trebui sa fie valoarea lui suprema: adevarul. Jurnalismul in Romania nu informeaza pe nimeni, el indoctrineaza. De multa vreme nu am mai auzit in presa scrisa si la TV un discurs in care binele sa nu fie definit prin opusul raului. Aparent este inteligent, si ne plac astfel de lucruri suprasimplificate. Dar: faptul ca Germania a vrut sa extermineze evreii si rromii, nu inseamna ca este bine ca rromii si evreii sa-i extermineze pe Germani. In afara de A si nonA mai exista si B,C,D....

Jurnalismul in Romania nu este altceva decat un razboi civil: exista zeci de fractiuni, fiecare cu baietii buni si cu baietii rai pe care si i-a autodefinit, fiecare cu finantatorii ei, si unii destul de inteligenti pentru a subsuma si manevra fanatici in miscari mai ample. Interesant este ca multi jurnalisti cand dau admitere la facultate pornesc tocmai cu aceasta idee, a jurnalistului
Robocop sau Rambo care se lupta cu cei rai. In sine este de admirat aecst lucru- grav este ca nimeni nu ii invata cum sa gandeasca despre bine, despre rau si despre gestiunea lor.

Astfel jurnalistii ajung sa fie recrutati, neintentionat, de diverse tabere, sau sa gandeasca independent dar tot in paradigma Terminator must kill. Lupta lor nu are un inamic definit clar, ci doar prin exemple, lupta lor nu are o structura, nu are un scop, nu are o viziune, ei habar nu au ce vor sa schimbe cu ce. In schimb au munitie inepuizabila pe care o imprastie in Romania si in Europa (pentru ca mai nou trebuie sa ne gandim la tot blocul nu numai la apartamentul nostru). Ei lupta pentru ca lupta, lupta chiar pentru a putea lupta in continuare. Prin aceasta se aseamana matahalelor paroase cu bate, numai ca ei sunt zvelti de prea mult stres, se rad si au creioane in maini.

Interesant este ca toti au in comun acelasi "prieten": toti lupta pentru popor, pentru public adica. Din nebunia asta rezulta diverse tipuri de jurnalisti:

  • mercenarul, adica cel care nu mai are valori si este dispus sa adopte orice ideologie pentru bani - cel mai des acestia sunt cei mai "de succes" si ajung in pozitii importante; sunt preferatii celor care au banii sa ii finanteze

  • teroristul, adica cel care lupta, nu pe bani, ci pentru ca el chiar crede in cauza pe care si-a creat-o sau pe care a preluat-o de altundeva

  • retrasul, adica cel care se muta la o sectiune unde nu este nevoie sa lupte cu prea multa lume - cel mai demn si cel mai putin apreciat din pacate

Problema este ca prin aceasta, presa dezbina populatia: o polarizeaza. Romania este inca in gandirea de tip noi bunii vs. aia rai, alb vs negru, noi destepti vs restul prosti. Dintr-o astfel de gandire se nasc razboaie, genociduri si alte lucruri de dat pe prima pagina si in prime time. Ar fi interesant sa vedem jurnalisti in fata justitiei pentru ca au promovat, tacit, idei care au dus sau pot duce la conflicte la scara larga.

Argumentul ca ei nu stiu ce fac, este de respins: faptul ca nu stii sa umblii responsabil cu arma nu scuza oroarea pe care o comiti. Acum vor sari in sus: dar noi nu omoram. Nu! Mai grav! Voi sunteti ideologii viitoarelor razboaie si omucideri in masa, in care milioane de oameni pe care voi i-ati motivat omoara pe altii, in timp ce voi stati la condei si le alimentati ura. Toate razboaiele au inceput de la idei polarizante promovate pe scara larga, si jurnalismul actual din Romania, in loc sa promoveze toleranta si intelegerea promoveaza violenta si ura- voit sau nevoit. Si cine castiga din asta? Tocmai jurnalistii. Ce coincidenta.

O aterizare brusca in concret:
Ar fi fost etic sa nu apara in Romania nici o stire despre infractiuni comise de romani in Italia. Ar fi fost etic sa avem jurnalisti care sa refuze editorilor si angajatorilor cerinta de a publica despre asta. Ar fi fost etic sa avem jurnalisti care si-au dat demisia intr-o seara pentru ca nu au vrut sa accepte sa promoveze, ura dintre popoare, prin simplul fapt ca nasc un eveniment.

Faptul ca nu s-a intamplat asta, si ca nici nu se va intampla, demonstreaza ca avem in Romania doua tipuri mari de jurnalisti:
  • cei care sunt niste profesionisti de doi lei, care nu stiu decat sa aplice 3 cunostinte si un pic de gramatica pentru a produce stiri
  • cei care stiu exact ce implicatii are munca lor dar sunt nesatui dupa bani si faima

Si pentru a nu fi inteles intr-un sens prea restrans:

Jurnalismul in Romania nu promoveaza numai ura dintre etnii. Ea promoveaza ura dintre clase, bresle, sexe, judete sau orice se poate forta in categorii. Jurnalismul in Romania promoveaza conflictele de orie tip si le standardizeaza, pentru a fi oricand usor de alimentat astfel incat sa poata produce rapid alte stiri. Jurnalismul din Romania invata oamenii sa urasca inamici pe care ii recunosc dupa criterii pe care jurnalismul le defineste. Jurnalismul din

Romania este facut de copii care se jucau pac-pac cand erau mici. Jurnalismul din Romania este facut de copii care si astazi se joaca pac-pac, dar cu cuvinte de oameni mari. Cuvinte care pot sa ucida-iar cei care le folosesc sunt ori prea prosti ori prea cretini pentru a le folosi responsabil.