sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Politica de politete


De ceva vreme, o binecunoscuta firma de accesorii pentru doamne si domnisoare ajunsa pe plaiurile mioritice a adoptat o politica ‘neconventionala’ privind relatia dintre clienti si vanzatori. Voi explica indata ce inseamna ‘neconventional’ in cazul dat. Aceast nou tratament aplicat clientelei include folosirea de catre vanzator a unor expresii precum ‘buna ziua’, ‘cu ce va putem ajuta?’ si altele din aceasta gama. Problema care se iveste insa este ca adoptarea acestei poltici a creat reactii adverse celor scontate. Unele cliente aleg sa ignore efortul vanzatorilor, si pe vanzatori in sine, altele isi fac clara si raspicata dorinta de a nu fi perturbate decat in cazul in care solicita ele ajutor, iar altele au ajuns sa evite intrarea in magazine, pentru a nu fi abordate in vreun fel.
Spun ca aceasta politica este neconventionala pentru ca in mod cert cititorul este familiarizat cu eterna polemica pe marginea lipsei de tact si politete a vanzatorilor romani in general, si diferenta dintre noi si tari mai ‘europene’, unde vanzatorii se ghideaza dupa lozinca ‘clientul nostru – stapanul nostru’. Iata ca in cazul acestei firme de accesorii, lucrurile stau exact asa cum pretindem ca ne-am dori. Atunci, care este problema? Pai intr-o prima instanta, ar fi faptul ca nu suntem obisnuiti cu aceste ‘accese’ de politete. Si ca iti ajung degetele de la o mana sa numeri locurile unde se foloseste acest mod de abordare a clientilor. Si poate pentru ca intalnindu-te atat de rar cu astfel de atitudini, atunci cand dai peste ele, nu ti se mai par veridice. Suna fals un ‘buna ziua’.
Extrapoland putin, si referindu-ma la romani in general, cred ca suntem o specie mai salbatica de oameni. Ne dorim sa interactionam cat mai putin cu cei din jur, sa nu comunicam decat minimul necesar. luminita de la capatul tunelului e faptul ca ne dam seama ca ceva e in neregula cu aceasta atitudine a noastra din moment ce ne uitam cu admiratie in ograda tarilor vecine. Poate e o chestiune de timp sa ne cizelam, poate ar trebui sa se implementeze mai multe politici de politete ca sa ne intre in normalitate. Sau poate ca ar trebui sa le implementam la scala mai mica pentru inceput, ca un exercitiu, intre noi si cel de langa noi, oricine ar fi. Buna ziua. Imi cer scuze. Va pot fi de folos?

vineri, 25 ianuarie 2008

De ce-i platim? Poate ca doar o “greva fiscala” ii va trezi pe guvernanti…

Un articol semnat de Sandra Pralong, fondator Fundatia SynergEtica.

"Nu e nevoie sa fi fost in Bucuresti in ultimele saptamani ca sa intelegi de unde vine frustrarea cetatenilor care-si platesc taxele in Romania. Dar ajuta daca ai escaladat macar o data muntii de nameti de pe trotuar, daca te-ai chinuit sa gasesti o mica potecuta facuta din cateva urme prin zapada, profunde pana la genunchi, lasate de alti temerari care si-au luat inima-n dinti si au traversat pe-acolo, pravalindu-se dezechilibrati, ca si tine, in bataia masinilor care claxoneaza si-i improascã cu sloaie de zapada indulcitã cu noroi." Continuarea pe Hotnews.ro

luni, 21 ianuarie 2008



Nimic nu e nelimitat. Dar unele lucruri sunt mai nelimitate decat altele.

NESIMŢÍRE f. 1) Lipsă de bun-simţ; neruşinare. 2) Stare de inconştienţă; pierdere a cunoştinţei; leşin.

Nesimtirea e un leitmotiv al epocii noastre. Te intalnesti cu ea in cele mai variate, neasteptate si chiar banale situatii: in metrou, in autobuz, la cinema, la toaleta publica, la coada la abonamente/paine/xerox, in spital, biserica....... si ma opresc aici, pentru ca s-ar transforma intr-o enumerare fara sfarsit.

Desi la prima vedere ar parea improbabil, poate aparea pana si in “intimitatea” casei tale: pentru ca nesimtirea se propaga cu usurinta pe calea undelor sonore, cu rezonante de “uoooooo, viatzaa miaaaaaaaa”.

Dar sa ne facem curaj si sa patrundem in cercurile “selecte”, de exemplu la o piesa de teatru, sau la opera. Desi unii dintre noi ne intrebam ce orori impotriva umatitatii trebuie sa fi comis, de tocmai in apogeul unei replici memorabile se aud sunetele spasmodice ale unui telefon mobil, urmate de vocea ingenua a proprietarului: “bah, nu pot sa vorbesc acum frateh. Sunt la o d-aia da teatru, cand merg aia pa shcena, mancati-as.” Aceasta, dragii si luminatii mei cititori, este dovada suprema ca nesimtirea face casa buna cu snobismul. Si sunt dispusa sa pariez pe umila mea viata (adica pe computer :P) ca nu sunt singura ponegrita de soarta cu astfel de incidente.

Dar cat de simplu e sa stai in universul tau cu pereti gri-cenusii, sa arunci cu critici in populatie si, optional, sa te revolti impotriva “sistemului”. Noi am ales sa pastram atitudinea critica, dar sa ne canalizam energiile intr-un scop productiv. Asa s-a nascut campania noastra de Civilitate, pe care o mediatizam prin “Vitrina Societatii Civile”, proiect initiat de Centras si News Outdoor.

La fel ca si voi, de bine ce iesim din casa nu apucam sa facem doi pasi fara sa ne izbim de “zidul implacabil al nesimtirii”. Asa ca ne-am decis sa spunem pe bune: dragi concetateni, NESIMTIREA UCIDE! Si nu o face dintr-o data, cum ar fi dezirabil. E ca o boala degenerativa care te patrunde treptat, te transforma intr-o leguma si prelungeste suferinta la nesfarsit.

Asadar, am creat, la randul nostru, “ziduri implacabile” care stau ca marturie ca paharele noastre s-au umplut.

Dar ale voastre?




marți, 15 ianuarie 2008

The power of Mersi

Am observat ca in Bucurestiul devenit sinonim cu nesimtirea, unii oameni nu mai suporta si au inceput sa se bucure de orice gest care macar nu e ostil! Si atunci zic Mersi!. Cred ca asta va avea un efect si e un lucru simplu de facut. Dupa cele mai simple si mai eficiente legi ale psihologiei (behaviourism) incurajarea unui comportament prin Mersi! si un zambet il sporeste. Deci spuneti mai des Mersi! , la orice nimic sau la orice gest firesc. Spuneti Mersi! si zambiti chiar fara motiv. Cand toti sunt morocanosi macar ii va pune pe ganduri. Eu de astazi spun in fiecare zi Mersi! la 5 necunoscuti si le zambesc. La anul pe vremea asta voi fi influentat cam 0.1% din populatia capitalei. Daca inca 10 dintre voi vor spune zilnic Mersi!, in doi ani vom fi influentat impreuna 2% din populatia capitalei. Daca suntem 39, in trei ani vom fi influentat peste 10% din populatia capitalei adica 200.000 de oameni. Nu numai ca ar fi ceva extraordinar, dar noi cu siguranta vom fi incarcati mult mai pozitiv. Cu o simpla privire vom putea raspandi toleranta si deschidere. Mersi!

vineri, 11 ianuarie 2008

Petrecere de Craciun SynergEtica

Cateva poze de la petrecerea de Craciun SynergEtica.

A fost o mica nebunie... =)