sâmbătă, 13 decembrie 2008

Ummmm, da.... constitutia





Ma întreb câti dintre voi au citit constituţia României, ţara de care ne tot plângem.

După această tăcere, vă invit să ne întrebăm, câti dintre cei care nu au găsit blogul nostru au citit constituţia, şi cum vrem să trăim într-o ţară civilizată, dacă nu cunoaştem ce stă la baza civilizaţiei.

Constituţia este mică şi utilă. Voturile sunt absurde, dacă nu cunoştem nimic despre ce înseamnă ţara noastră. Constituţia este practic ovulul din care s-a născut România, şi din care tot încearcă să renască de zeci de ani de zile.

Constituţia se poate citi în metrou şi în autobuz. Costă vreo 9 lei la chioşc şi aici e moca!

Visez să văd un billboard pe care să scrie:

Nimeni nu este mai presus de lege. Art. 16. Aln. 2 CONSTITUTIA ROMÂNIEI



Dar, e mai important că şamponul antisclipici se vinde cu trei la zece mii între 18:00 şi 06:00 în zile lucratoare şi mai ales în weekend.

vineri, 12 decembrie 2008

Putere vs. Etică





Fără să ne gândim la Nietzsche, este destul de evident că sunt unii oameni puternici şi alţii care nu sunt deloc puternici, cu tot cu milioane de nuanţe. Putere înseamnă practic să poţi să faci ce vrei, şi să nu fii puternic înseamnă că alţii pot să facă ce vor cu tine.

Ca să fii puternic nu trebuie să fii etic. Nu prea au legătură una cu alta, din păcate. Cert este însă că, nimeni nu o să ezite să abuzeze de tine, doar pentru că tu ai bun simţ. Asta este realitatea. Oricum nu acesta este motivul pentru care merită să ai bun simţ şi să fii etic.

Ideea este însă că, cu cât vrei să fii etic, cu atât trebuie să fii mai puternic. Pentru că atunci poţi să te aperi de cei care vor să abuzeze de tine, şi poţi să acţionezi în alte moduri când eşti într-o situaţie dificilă.

Dar când spun putere nu trebuie să vă gândiţi la ceva malefic. Puterea este un concept ambiguu, ca un elefant gonflabil negru. Concret puterea înseamnă resurse, mai ales cele care nu depind de alţii. Aici intră perseverenţă, cunoştinţe, inteligenţă, experienţă, etc. Normal că şi resurse externe, spre exemplu oamenii pe care îi cunoşti, timpul, banii etc. sunt utile, dar singure nu rezolvă nimic- mai ales pe termen lung.

Concluzia este că persoanele care îşi doresc o viaţă etică, şi să scape integrii de pe planeta asta, trebuie să cultive nu doar gânduri pozitive, dar şi tot ceea ce îi face pe ei mai capabili să şi realizeze ce şi-au propus.

joi, 11 decembrie 2008

Judecata de apoi





Mersul firesc al unei plângeri este să se ajungă în instanţă. Aşa am ajuns eu la judecătoria sectorului 1, în cazul în care un controlor a încercat să abuzeze de autoritatea lui de a da amenzi.

Deşi a durat aproape un an, până când dosarul meu a ajuns să fie judecat (a fost şi o vacanţă judecătorească). În sala de proces a mers totul super rapid. Dacă m-aş fi prins mai repde cum se strigă dosarele terminam în 1h. Totul a început la ora stabilită. Bravo judecătoriei sectorului 1.

RATB-ul nu a fost prezent. Mi-am expus cazul şi m-am dus acasă. După scurt timp a apărut decizia judecătoriei pe site: . S-a admis plângerea. Rămâne să facă RATB-ul recurs, sau nu.

Concluzia: dacă îţi cunoşti drepturile, oamenii nu pot abuza de tine şi poţi să trăieşti mai bine şi mai etic.

miercuri, 10 decembrie 2008

Abuzul la control





Aproape acum un an, am sărit în autobuz, mi-am pus rucsacul pe scaun şi am vrut să îmi capsez biletul. Un domn agresiv verbal m-a împiedicat şi apoi s-a legitimat fiind controlor.

M-a înjurat (nu glumesc), m-a ameniţat în timp ce eu insistam că este absurd să mă amendeze, din moment ce eu tocmai voiam să introduc biletul când el, controlorul, m-a împiedicat să îl capsez. În final, evident mi-a cerut şpagă.

Să fii prost să plăteşti amendă fără să fii de vină. Mai bine dai spagă mică, nu? NU! Prost eşti dacă nu îţi cunoşti drepturile. Văzând cu ce om am de aface, i-am dat buletinul, mi-a scris cea mai mare amendă pe care o avea la îndemână, fiind jignit de faptul că eu nu voiam să-i dau şpagă, şi mi-a dat-o să o semnez. N-am semnat pentru că îmi cunosc drepturile:

Am luat exemplarul meu şi m-am dus să fac plângere la unul din numeroasele puncte ale RATB. Mi s-a dat o hârtie care pune "on hold" amenda. Iată ce s-a întâmplat peste vreo 9 luni: judecată.

luni, 8 decembrie 2008

Terorism, criză financiară şi cancer






David Lloyd are 62 ani şi lucra pe şantier în marea Britanie. Halifax era banca lui de 15 ani. Într-o zi a aflat că are cancer în fază gravă: nu poate fi ajutat. Nu mai poate lucra, dar din fericire este asigurat şi statul îl ajută. A anunţat şi banca despre boala sa.

Până primeşte banii, a intrat pe minus pe cardul său de credit de la Halifax. După câteva zile banca a început să îl terorizeze cu telefoane, să îi dea banii datoraţi, adica aprox. 900 Euro. Omul distrus psihic de starea lui de sănătate şi de ameninţările băncii a ajuns la presă.

Acesta este un exemplu de lipsă de bun simţ al unei bănci care în plină criză este dispusă să facă absolut orice pentru a pune mâna pe bani. Acum poate să îi cheltuie pe campanii de demagogie: "We do everything for our clients, blabla".

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Se topesc polii




Uneori suntem absorbiţi de problemele din jur, de aglomeraţie sau de probleme financiare şi uităm că etica înseamnă responsabilitate şi să nu ne batem joc de alţii. Avem o responsabilitate mare mai ales faţă de mediul din jurul nostru.

Iată că atât de bine ne-am bătut joc de mediu, încât se pare că am produs schimbări ireversibile.

Cercetători nemţi, britanici şi norvegieni au constatat că polii pământului nostru drag, sunt ruinaţi - ireversibil. Nu simpla încălzire globală este problema, ci faptul că aceasta a determinat schimbarea curenţilor de aer care colindă polii. Astfel ei cunosc un nou partener de joacă, cu şapte grade mai cald decât vechii curenţi.

În zece ani dimensiunea polilor s-a redus cu 40%. Vara se topesc în mare parte, dar din cauza curenţilor noi, nu mai pot îngheţa. Oceanul absoarbe cîldura şi nu o reflectă precum gheaţa. Rezultă o continuă accelerare a dezgheţării polilor.

Încălzirea globală a ajuns un fel de Batman, agreat de unii şi luat la mişto de alţii. Însă este la mintea cocoşului că astăzi prin stilul de viaţă şi prin dimensiunea societăţilor putem influenţa mediul masiv (unde eşti tu codrule?). Este o chestiune nu doar de bun simţ, dar şi de inteligenţă să nu ne batem joc prea mult de natură.

Natura îşi revine din orice, nici o grijă, dar noi probabil că nu.